În satul Arbore din Bucovina, un țăran autodidact pe nume Toader Hrib a scris o pagină importantă în istoria culturală a regiunii. Fără studii superioare, dar cu o pasiune arzătoare pentru tradiții și istorie, Hrib a transformat casa sa modestă într-un muzeu sătesc care a atras zeci de mii de vizitatori din întreaga lume. Muzeul Sătesc Toader Hrib, recunoscut oficial în 1966, a devenit un simbol al spiritului bucovinean, păstrând obiecte, povești și o cronică scrisă de însuși Hrib. Cu toate acestea, după moartea sa în 1991, moștenirea sa a intrat într-un declin trist. Acest articol explorează colecția sa impresionantă, contribuția sa literară prin „Cronica de la Arbore” și soarta amară a muzeului său, reflectând asupra valorii patrimoniului rural.
O colecție născută din pasiune
Toader Hrib a început să adune obiecte încă din tinerețe, animat de dorința de a păstra vie memoria satului său. Timp de trei generații, împreună cu familia, a strâns o colecție eclectică ce includea peste 600 de exponate: unelte agricole, monede din secolul al XVIII-lea, arme vechi, icoane, cioburi de lut ars, zale ruginite, un meteorit și chiar scara șeii haiducului Darie. Casa sa din Arbore, cu două camere și un cerdac, a devenit un adevărat tezaur, expunând obiecte precum „Ocaua lui Cuza” sau fluiere și cimpoi tradiționale. Fiecare piesă avea o poveste, iar Hrib, purtând costumul său tradițional bucovinean, le împărtășea vizitatorilor cu o pasiune molipsitoare.
Muzeul său a atras atenția nu doar localnicilor, ci și turiștilor internaționali, o scrisoare adresată simplu „Toader Hrib – România” ajungând din Australia datorită faimei sale. Între 1966 și 1979, aproape 70.000 de oameni i-au trecut pragul, fascinați de autenticitatea colecției și de poveștile spuse de Hrib. În ciuda persecuțiilor din perioada comunistă, când a fost închis pentru ascultarea postului Europa Liberă și a pierdut unele exponate, el a continuat să adune obiecte, convins că „trebuie să se știe” istoria satului său. Această dedicare a făcut din muzeu un pol al culturii rurale din Bucovina.
Cronica de la Arbore – O moștenire literară
Pe lângă colecția sa, Toader Hrib a lăsat o moștenire literară valoroasă prin „Cronica de la Arbore”, publicată în 1971. Această lucrare, scrisă cu un stil simplu, dar profund, surprinde istoria, tradițiile și viața cotidiană a satului Arbore, de la ctitoria lui Luca Arbure la evenimentele secolului XX. Cartea este mai mult decât o cronică, este o mărturie a spiritului bucovinean, relatând povești despre haiduci, meșteșuguri și momente decisive din istoria locală, precum Unirea din 1918. Hrib a dorit ca această lucrare să fie un dar pentru generațiile viitoare, un document care să păstreze „frumosul” satului său.
„Cronica de la Arbore” a fost apreciată pentru autenticitatea sa, iar Editura Septentrion a încercat recent să o retipărească, recunoscând valoarea sa culturală. Cartea include referințe la obiecte din colecția sa, precum „Istoria frumosului Arghir” tipărită în chirilică, conectând astfel muzeul cu opera sa scrisă. Prin această cronică, Hrib a devenit nu doar un colecționar, ci și un cronicar al Bucovinei, al cărui glas continuă să inspire pe cei care descoperă Arborele.
Destinul unui muzeu părăsit
Moștenirea lui Toader Hrib, însă, a suferit după moartea sa în 1991. Moștenitorii săi, lipsiți de aceeași pasiune sau de sprijinul autorităților, au vândut mare parte din colecție, iar casa-muzeu a fost abandonată. Obiectele, odată mândria satului, s-au risipit, iar clădirea a rămas în paragină, o umbră a fostului său farmec. Această pierdere a afectat nu doar Arborele, ci și turismul cultural din Bucovina, unde muzeul era o atracție complementară Mănăstirii Arbore, inclusă în patrimoniul UNESCO.
Eforturi sporadice au existat pentru a păstra memoria lui Hrib. De exemplu, profesorul Gheorghe Dolinski a documentat contribuțiile sale în lucrarea „Personalități arborene”, iar localnicii încă vorbesc cu respect despre „omul care a pus Arborele pe hartă”. Totuși, lipsa unui sprijin instituțional a făcut ca visul lui Hrib să se stingă. Comparativ cu alte muzee, precum Muzeul Satului Bucovinean din Suceava, care a beneficiat de investiții, Muzeul Toader Hrib rămâne un exemplu al fragilității patrimoniului rural în fața neglijenței.
Concluzie
Toader Hrib a fost mai mult decât un țăran din Arbore, el a fost un vizionar care a transformat o casă modestă într-un sanctuar al memoriei bucovinene. Prin colecția sa impresionantă și „Cronica de la Arbore”, el a lăsat o moștenire care ar fi trebuit să dăinuie. Din păcate, abandonarea muzeului său reflectă provocările conservării patrimoniului rural în România. Totuși, povestea lui Hrib inspiră și astăzi, fiind un apel la acțiune pentru revitalizarea acestui tezaur cultural. Digitalizarea colecției risipite sau crearea unui spațiu memorial în Arbore ar putea readuce în prim-plan contribuția sa. Până atunci, Toader Hrib rămâne un simbol al dedicării față de rădăcinile și istoria Bucovinei, un păstrător al memoriei care merită redescoperit.
Dacă te-ai decis ca următorul concediu să îl petreci în Bucovina şi preferi luxul unui hotel, te aşteptăm cu drag să te cazezi la The Gerald’s Hotel din Rădăuţi. Locaţia noastră este Str. Piața Unirii Nr. 3 Rădăuți 725400, Suceava, România. Poți face rezervări la telefon (+40) 330 100 650 sau pe adresa de email reception@geraldshotel.com.
Sursa foto: motivepentrucondei.wordpress.com
